Oamenii nu sunt pierduți. Ei doar au urmat niște comportamente pe care le-au văzut în copilărie și fug de emoții neplăcute. Oamenii nu sunt sinceri cu ei. Fug de adevărul lor personal.
Povestea pe care oamenii și-o spun cel mai des: Asta e viața.
Ce înseamnă (real) lipsa de sinceritate?
Să trăiești în minciună sau elegant spus în autoiluzie, căci alegi confortul înaintea identității. Cu toate astea, nu este slăbiciune…ci protecție. Însă, protecția se plătește cu identitatea.
Un alt factor care influențează autoiluzia este auto manipularea, care vine din frică sau tot din confort.
Cum se manifestă în viața reală?
1. Spui „sunt bine” când nu ești. În cele mai multe cazuri, spui asta de teamă să nu te faci de rușine, să nu fi judecat, să nu atragi milă. Schimbă perspectiva. Nu spune sunt bine, ci mai degrabă ”sunt în lucru cu mine”. Te judecă oamenii? Și ce dacă – aceeași oameni care râd de tine, au aceeași poveste iluzorie. Te faci de rușine? A cui este viața pe care o trăiești? Atragi milă – o refuzi elegant. Să lucrezi cu tine înseamnă demnitate și adevăr. Orice vine în viața ta, schimbă-l din ÎMPOTRIVA MEA în PENTRU MINE.
2. Accepți compromisuri mici și faci ce trebuie, nu ce simți. Am fost acolo. Am trăit cu falsa iluzie că dacă îi ajuți pe ceilalți te vor aprecia. Dacă îi ajuți pe ceilalți ești integrat și aparții unui grup. Nimic mai fals. Nu ai cum să aparții unui grup, dacă tu nu îți aparții ție. Ai sentimentul fizic de apartenență, dar emoțional nu ești bine, pentru că știi că nu ai făcut ce ai simțit.
3. Îți pierzi vocea și direcția. În limbaj popular, urmezi efectul de turmă. Aici, se adaugă și presiunea de a demonstra, de a ține pasul cu ceilalți. Nimic mai greșit. Asumarea șu vulnerabilitatea asumată sunt mai prețioase decât farmecul personal.
Nu suferi pentru că nu știi. Suferi pentru că știi și negi.
Care este prețul nesincerității?
Nu mai ai identitate și claritate. Relațiile devin negociate și autenticitatea moare.
Nișa mea de lucru sunt femeile. Întâlnesc des femei care:
– Știu că relația lor doare, dar rămân „pentru că nu e chiar așa rău”.
– Spun „nu știu ce vreau”, dar de fapt știu, doar nu îndrăznesc.
– Se laudă cu putere, dar în tăcere se prăbușesc.
Întrebarea nu e dacă doare. Întrebarea este:
Cât din tine ai pierdut ca să spui că nu doare?
Falsul ține până când devine insuportabil. Adevărul ține până când devii tu.
Noi știm cine suntem, dar nu știm cine putem fi.
William Shakespeare
Cum recunoști prima ruptură între tine și tine?
Ruptura nu lovește brusc. Se instalează încet, în tăcere.
Ruptura începe cu un adevăr mic pe care îl știi, dar îl taci.
– Când spui „nu contează”, deși contează.
– Când te minți cu „merge și așa”, deși știi că nu.
– Când faci ce „se așteaptă”, nu ce simți.
Nu doare tare. Doare mocnit…abia simți – dar simți.
E clipa în care renunți la tine ca să fie „bine”. Când nu spui ce e adevărat, ci ce e acceptabil.
Când preferi pacea exterioară în locul adevărului interior. Acolo se rupe prima dată. Nu cu zgomot. Cu tăcere – dar e tăcerea care te îndepărtează de tine.
Ce înseamnă să alegi adevărul și nu povestea?
Adevărul nu e complicat.
E doar incomod.
Povestea nu e reală.
E doar frumoasă.
Adevărul este clar.
Povestea justifică.
Adevărul eliberează.
Povestea protejează.
Dar protejează ego-ul — nu identitatea.
Când alegi povestea, trăiești pentru cum „dă bine”.
Când alegi adevărul, trăiești pentru cum e bine.
Adevărul te așază.
Povestea te ascunde.
Adevărul doare la început.
Povestea doare la final.
A alege adevărul înseamnă:
– spui ce simți, nu ce „ar fi corect”
– alegi ce vrei, nu ce se așteaptă
– nu cauți scuze, ci consecințe
Nu înseamnă conflict. Nu înseamnă descărcare emoțională. Înseamnă aliniere:
„Asta simt. Asta cred. Asta aleg.”
Nu e ușor – dar e real. Nu e confortabil – dar e eliberator. Vindecarea începe exact aici.
Dragă cititorule,
Vindecarea nu începe când te înțelegi.
Începe când încetezi să te minți.
Care este adevărul pe care îl știi deja — dar nu îl spui încă?
Ada Răducanu 2025. Toate drepturile rezervate. Distribuirea articolelor prin link (ex. WhatsApp, Facebook) este permisă și încurajată, atâta timp cât direcționează către blogul original. Este strict interzisă reproducerea, copierea sau însușirea conținutului ca fiind propriu, fără acordul scris prealabil al autorului, conform Legii drepturilor de autor nr. 8/1996 și a Convenției de la Berna.
