M-am tot gândit cum să explic cât mai simplu pașii prin care trecem în procesul de redefinire a sinelui.
Este un drum care nu se parcurge dintr-o dată, ci cu sinceritate, curaj și asumare. Este nefiresc să vrei rezultate imediate, căci tu ai avut ani în care ai perpetuat ce ai văzut.
Sunt cinci etape pe care le abordez și le lucrăm împreună:

1. Credințele limitative – punctul de pornire. Redefinirea sinelui începe prin descoperirea credințelor limitative. Începe prin a te întreba:

Ce tipare am urmat? Ce am cărat în bagajul meu și de fapt nu îmi aparținea?

Aici descoperim tiparele care te-au modelat fără să-ți aparțină. Ce ai preluat din trecut, din educație, din fricile altora – și ce ți-a limitat curajul de a trăi autentic

2. Frica – o emoție externă, dar pe care noi o hrănim zilnic. Este emoția care te ține captiv între „vreau” și „nu pot”.

Înveți să o vezi, să o înțelegi și să nu o mai lași să-ți conducă alegerile. Ne e frică să fim, să spunem, să alegem… pentru că am fost învățați să ne conformăm.

3. Rușinea – povara care te face să te micșorezi, să taci, să te negi…pentru că ți s-a spus că e rușine să fii tu dacă asta îi deranjează pe alții. Vei sta față în față cu rușinea, ca să vezi că nu e a ta, ci ți-a fost transmisă.

4. Vinovăția – emoția care te ține legat de trecut. Ți s-a spus că e vină în a simți, în a întreba, în a căuta. Așa am fost reduși la tăcere – să nu punem întrebări, să nu fim curioși…pentru că, dacă am fi fost, am fi putut descoperi adevărul. Vina, odată acceptată ca identitate, te macină până la epuizare…și totul pentru că nu ai primit răspuns la o singură întrebare: „De ce?”

În acest punct înveți să te ierți, să te eliberezi și să recuperezi părțile pierdute din tine.

Rușinea și vinovăția sunt tot rodul credințelor impuse.

5. Schimbarea – o vrem toți, dar puțini suntem pregătiți să o primim acum…pentru că schimbarea nu vine când îți e bine — vine când ți-e rău. Când te doare suficient cât să nu mai poți rămâne acolo. Cu alte cuvinte, schimbarea e cunoaștere de sine. Nu ca ideal, ci ca stare naturală după ce te-ai (re)cunoscut.

Când devii sincer cu tine, schimbarea nu mai doare — devine eliberare.
Cel mai important aspect este că dacă vrei cu adevărat schimbare, sinceritatea e primul tău aliat. Asta pentru că, dacă-ți pui întrebări la care răspunsul e o minciună, nu te afli pe drumul transformării, ci în stagnare. Reține, oricât de incomod ar fi adevărul, el e singura ușă către libertate.