Câte cărți ai citit și cât din informații ai aplicat? Te întreb asta nu ca să te fac să te simți vinovat, ci pentru că exact aici se naște oboseala de dezvoltare personală: consumăm mult, aplicăm puțin,
Dezvoltarea personală este un subiect tot mai discutat și pus în practică de tot mai mulți oameni. Este foarte bine că o mare majoritate a oamenilor a devenit deschisă către această arie, că se informează din cărți, podcasturi, fac diverse cursuri sau participă la diverse webinarii. Întâlnesc tot mai mulți oameni cu care am niște discuții extraordinar de frumoase, însă, coach fiind, atunci când intru în profunzimea subiectului respectiv, observ imediat cum oamenii trăiesc în proiecție și nu în realitate. Sunt de acord și îmbrățișez noi informații, exemple, yoga, meditație sau manifestări…cu alte cuvinte îmbrățișez tot ce îți face bine. Dar oare chiar totul îți face bine? Ți-ai pus întrebarea ”oare e pentru mine” la orice a apărut nou în calea ta? Sau le-ai preluat din din dorința de schimbare sau că ai văzut că e la modă. Sună dur ultima parte? Este realitatea pe care eu o întâlnesc. Sunt mulți oameni care doar au informații pe care le transformă în sfaturi pentru ceilalți, dar în viața lor nu le aplică.
Perspectiva mea, atât din punct de vedere personal, cât și profesional este următoarea: dezvoltare personală are rolul de a transforma, atât timp cât o aplici în procesul tău de evoluție. Nu e nimic greșit în a împărtăși celorlalți informațiile pe care le deții, însă devine o problemă atunci când confunzi intenția cu sfatul. Sunt două lucruri total diferite.
Observ de altfel și doi sabotori: presiunea socială și marketing-ul agresiv. Pentru fiecare dintre noi, dezvoltarea personală sau evoluția poate însemna altceva…acel ceva care ție îți face bine și îți aduce împlinire. Poate fi chiar ghidarea vieții după tradiție. Nimeni, absolut nimeni nu îți poate impune ce, cum și când să faci. La diversele evenimente la care particip, observ oameni care, prin discursul lor pompos și plin de terminologii specifice dezvoltării personale, obțin o anumită validare socială, care îi bucură și le oferă un anumit statut, de moment. Dar oare, nu este aici o situație declanșatoare? Îți ghidezi viața după autenticitatea ta sau după validarea din exterior? Nici marketing-ul agresiv nu ajută, dar cumva, este de datoria noastră(mă includ și pe mine, în calitate de coach) să ne promovăm, să ne facem vocea auzită. Datoria voastră este ca orice informație pe care o citiți, să o treceți prin filtrul propriu, să o puneți la îndoială, asta înseamnă să fii autentic și în echilibru cu tine: Este pentru mine? Rezonez cu asta? Ideal ar fi să învățăm(asta dacă nu mai știm) să trăim simplu și în prezent. Dacă pentru tine, timpul tău cu tine înseamnă să dansezi, să cânți, să te joci pe tabletă sau orice altceva timp de o oră pe zi, asta faci…nu înseamnă că este musai să citești sau să asculți un podcast. Poate că nu ești adeptul cărților, dar ești fericit și împăcat cu tine și cu stilul de viață pe care îl ai. Dezvoltarea personală nu se face doar prin cărți, ci și prin trăire, relații, introspecție. Scopul dezvoltării personale, zic eu, nu este să știi mai mult, ci să trăiești mai bine cu ceea ce știi, mult sau puțin.
Dacă uiți să trăiești în prezent, în goana după evoluție sau dezvoltare, apare oboseala de dezvoltare personală: cursuri, cărți, webinarii, citate motivaționale… până simți că alergi într-o cursă fără linie de finish. Te compari constant cu „versiunea ideală” a ta, simți vină că nu aplici tot ce înveți(dar din nou, poate nu tot rezonează cu tine), te autosabotezi prin perfecționism („nu sunt destul de evoluat”).
Vă propun un mic experiment pe care l-am încercat și pe care l-am numit STOP JOC. Timp de 7 zile, nu consuma nimic legat de dezvoltare personală – nici podcast, nici citat, nici carte, în schimb, TRĂIEȘTE. Observă cum te simți și ce răspunsuri apar din interior. Eu? Mi-am redescoperit bucuria în acțiuni banale pe care le făceam, dar înainte nu eram prezentă, ci pe pilot automat. Un exemplu pe care vi-l pot lăsa este acesta: într-o seară, am stat până la 3 dimineața să mă uit la filme de comedie, ci nu la documentare de dezvoltare personală cum aș fi făcut de obicei. Am regretat a doua zi? Deloc! Râdeam chiar și atunci amintindu-mi de anumite secvențe văzute cu o noapte în urmă. M-am simțit bine? Ooo DA..puțin obosită, dar fericită. Am râs din tot sufletul. Nu mai făcusem de mult asta, căci, prin meseria mea, mereu e nevoie să învăț. Dar, știți ce uitasem? Meseria de coach îmi cere să învăț, să evoluez, dar nu mă împiedică să trăiesc.
Ceea ce vreau să transmit este că, în opinia mea, oamenii nu trebuie să devină „mașini de creștere continuă”, ci ființe vii care știu să se bucure și de prezent. Vreau să te întreb: tu, în goana după dezvoltare, când ai râs ultima dată din tot sufletul?
Cu brațele deschise,
Ada
Ada Răducanu 2025. Toate drepturile rezervate. Distribuirea articolelor prin link (ex. WhatsApp, Facebook) este permisă și încurajată, atâta timp cât direcționează către blogul original. Este strict interzisă reproducerea, copierea sau însușirea conținutului ca fiind propriu, fără acordul scris prealabil al autorului, conform Legii drepturilor de autor nr. 8/1996 și a Convenției de la Berna.
Ada Răducanu
Am început să lucrez înca din timpul facultății și am avut job-uri în diverse domenii, însă întotdeauna m-am întrebat care îmi e menirea, care este sensul vieții mele. Am căutat dintotdeauna sentimentul de plin, de împlinire, atât pe plan personal, cât și profesional.