Astăzi, vin către voi cu o temă destul de întâlnită în sesiunile de coaching în ceea ce privește coaching-ul pentru carieră și anume reușita fără sens.
„Am tot ce voiam. Și nu mai vreau nimic din ce am.”
Mulți oameni au construit o carieră pe baza fricilor altora. A părinților, a culturii, „ce se face și ce nu”. Ei urmează „calea sigură”: facultate de top, master, angajare într-o corporație mare în domeniul studiat, promovări constante, venit peste medie. Cu toate astea, simt că trăiesc o viață pe care nu au ales-o, ci doar au urmat un drum și ajung să se simtă prizonieri într-o imagine perfectă, pe care alții și-ar dori-o, dar care nu le mai aparține.
Cu alte cuvinte, nu mai vor ceea ce au construit, dar se simt prea prinși în a mai reconstrui altceva sau le e teamă să schimbe direcția după 10-15 ani.
Aceștia sunt oamenii care au urmat drumul „corect”, dar nu mai simt bucurie. Cei care sunt apreciați în exterior, dar se sufocă în interior sau cei care se tem că o schimbare ar fi o „trădare” a tuturor sacrificiilor făcute.
Drumul sigur nu e al copilului din noi — e al fricii părinților noștri.
De mici copii auzim „să ai o meserie de bază”, „să nu-ți lipsească nimic”. Ni se induce nevoia siguranței mai presus de vocație. Copilul este curios, creativ, plin de întrebări, visuri și entuziasm. Odată ce crești, vine realitatea, nu cea dură, ci cea „corectă”, „cum trebuie”, și începe să stingă curiozitatea. Apoi apar regulile, responsabilitățile, lumea îți pune etichete, așteptări… și tu uiți ce voiai, pentru că înveți ce „se face”.
Copilul din noi vrea să creeze, să încerce, să simtă. Părintele sau societatea vrea siguranță, stabilitate, prestigiu. Ani mai târziu, vedem că drumul „sigur” este de fapt străin de noi. E ca și cum ai construi o casă frumoasă, dar pe o fundație care nu e a ta.
Consider că jobul e ce faci, iar cariera e cum trăiești prin ce faci. Coaching-ul de carieră autentic nu te ajută doar să găsești un post nou, ci să-ți pui întrebări grele, să-ți regăsești vocea și să iei decizii conștient: Merg mai departe? Schimb? Reconstruiesc?
Coaching-ul de carieră nu-ți dă răspunsuri, ci te ajută să-ți auzi propriile întrebări până capătă sens. Acest proces nu îți arată o cale sigură, ci te sprijină să-ți regăsești drumul tău, cu tot ce vine odată cu el.
Am să vă las mai jos câteva dintre revelațiile- acele aha-uri ale oamenilor cu care am discutat în plan profesional sau personal:
– „Wow… exact așa mă simt: am bifat tot ce trebuia, dar nu simt nimic.”
– „Nu am curajul să recunosc că nu-mi mai place ce fac.”
– „Mi-e frică să schimb ceva după atâția ani de muncă.”
– „Am urmat drumul părinților. Poate e timpul să îl încep pe al meu.”
Dacă ți-ai construit cariera pe validare, nu pe adevăr, e firesc să te simți gol… dar dacă ai curajul să te oprești, să te asculți și să reconstruiești… poate că adevăratul succes nici n-a început încă.
Așadar, vreau să vă las câteva întrebări de introspecție:
Ți-ai ales singur drumul? Sau ai urmat „calea bună”?
Ai visat la ce faci azi? Sau ai fost doar bun la asta și… ai continuat?
Ai fost vreodată întrebat: Ce te face fericit? sau doar Ce vrei să devii?
De multe ori ai făcut ce ai știut mai bine sau ce ți s-a spus că „așa e bine”.
Dar acum știi…și când știi, nu poți pretinde că nu vezi.
Poți să fii recunoscător pentru ce ai construit și totuși să vrei altceva. Poți să iubești ce ai avut și totuși să nu mai vrei același drum. Poți să fii pierdut… și totuși să fii mai aproape ca niciodată de tine. Este în regulă să simți asta și nu ești singurul în această situație. Ideal ar fi să fii conștient de ceea ce îți dorești cu adevărat și să ai curajul să îți dai șansa să alegi.
Dragul meu cititor, ești om, nu un CV. Ești viu și ai dreptul să alegi pentru tine.
Ada Răducanu 2025. Toate drepturile rezervate. Distribuirea articolelor prin link (ex. WhatsApp, Facebook) este permisă și încurajată, atâta timp cât direcționează către blogul original. Este strict interzisă reproducerea, copierea sau însușirea conținutului ca fiind propriu, fără acordul scris prealabil al autorului, conform Legii drepturilor de autor nr. 8/1996 și a Convenției de la Berna.
