„Doar o minune mă poate salva…”
La un eveniment de networking la care am participat, am auzit această propoziție care mi-a atras atenția. Persoana care a rostit această propoziție, a muncit 9 luni la cariera ei pentru a primi promovarea, dar cu toate acestea exisă șanse să nu reușească. Factorul decisiv pentru a aborda această temă de articol a fost tot o frază de a persoanei respective și anume: „Emoțional, nu știu cum voi depăși acest eșec, nu știu cine voi fi”.
Iluzia valorii prin performanță
Suntem învățați încă din copilărie că trebuie să livrăm pentru a fi demni de iubire, de atenție, de validare. Atunci când te identifici doar cu munca ta, orice eșec devine un cutremur existențial…cu toate că eu nu l-aș numi eșec, ci mai degrabă lecție.
Ai ratat o promovare? Atunci sigur „nu ești destul”.
Ai încasat un feedback dur? Brusc, „nu mai ai valoare”.
Totul se năruie, pentru că ai construit pe un singur stâlp: cariera.
Societatea și cultura corporate nu ne ajută de asemenea, căci perpetuă ideea că merităm doar dacă livrăm. La un moment dat, în mintea noastră se întipărește o ecuație crudă și tăcută: valoare = rezultat.
Cultura corporate are, de cele mai multe ori, o regulă nescrisă: Demonstrează zilnic că meriți, altfel, poți fi înlocuit. Cum demonstrăm? Livrând. Mai mult, mai repede și totul să fie perfect.
Fără pauze, fără îndoieli, fără emoții care ar putea încurca. Astfel, totul se transformă într-un joc de validare continuă, unde TREBUIE doar să performezi, altfel, îți vei pune la îndoială valoarea.
Am observat din ce în ce mai mult tendința de a se confunda munca cu identitatea și totodată a devenit o obișnuință ca prezentările să fie prin roluri, nu prin cine suntem.
„ Sunt HR” ; „Sunt manager de proiect” „Sunt freelancer.” Dar ce ești dincolo de asta?
Banii și funcția au devenit „dovezi” de valoare. Într-o societate care trăiește pe viteză, cifrele devin măsura valorii umane.
„Cât câștigi?” ; „Ce funcție ai?” ; „La ce firmă lucrezi?” – sunt întrebările adresate deseori în discuții, care depășesc pragul socializării umane.
Drept urmare, funcția devine etichetă, dar și o armură socială, iar salariul – o formă de diplomă.
Treptat, fără să ne dăm seama, începem să ne validăm prin ochii celorlalți:
„Dacă am bani, înseamnă că merit.”
„Dacă am funcție, înseamnă că am valoare.”
Această ecuație, în timp, va începe să te saboteze…pentru că mereu va fi cineva cu mai mult. Problema reală este că te face dependent de validare externă, iar asta nu ține mult și o să trăiești cu frica că ți se poate lua.
Burnout emoțional: „dacă eșuez, nu mai știu cine sunt”
Nu toată lumea ajunge la burnout pentru că muncește prea mult. Adesea, oamenii ajung la burnout pentru că pun toată identitatea lor în ceea ce fac…ori atunci când apare un eșec – un feedback negativ, o promovare ratată, o schimbare de direcție, nu doare doar profesional dă cu tine de toți pereții, emoțional. În această situație nu vorbim de „n-a ieșit”, ci „nu mai știu cine sunt dacă nu iese.”
Ajungi să te simți gol, terminat, confuz. Paradoxul este că oboseala nu vine din taskuri, ci din lupta asta internă: „Trebuie să fiu la înălțime, altfel nu exist.”
Din experiență profesională, în urma sesiunilor cu clienții mei, vă spun că asta nu e viață. E un maraton de validare în care, ironic, nu ajungi nicăieri.
Coaching-ul ca spațiu de reconectare cu sinele
Ce fac în coaching când cineva își definește valoarea doar prin succes profesional? Cum ajut clientul să distingă între valoare personală și reputația profesională? Vă spun adesea în articolele mele, că îmi place să lucrez în profunzime, iar în 90% din cazuri se ajunge la om, dincolo de orice obiectiv setat la începutul sesiunii. Ca să pot lucra și ghida un client, am nevoie să îl cunosc și să îi cunosc realitatea prin ochii lui, fără mască socială. Așadar, două dintre întrebările pe care le adresez clienților sunt:
„Cine ești tu dincolo de fișa postului?”
„Ce parte din tine se teme de eșec și ce ar vrea, de fapt, să fie auzită?”
Dragă cititor, nu mai confunda valoarea personală cu succesul profesional. Nu ești salariul tău sau deadline-urile tale. Ești mult mai mult.
Coaching-ul nu e despre a învăța să „dai mai mult”, ci despre a învăța să te vezi întreg, chiar și atunci când nu dai nimic.
Mi-aș dori să știi despre tine că ești valoros și în liniște, nu doar în goană. Să știi că meriți chiar și atunci când nu faci nimic.
Ada Răducanu 2025. Toate drepturile rezervate. Distribuirea articolelor prin link (ex. WhatsApp, Facebook) este permisă și încurajată, atâta timp cât direcționează către blogul original. Este strict interzisă reproducerea, copierea sau însușirea conținutului ca fiind propriu, fără acordul scris prealabil al autorului, conform Legii drepturilor de autor nr. 8/1996 și a Convenției de la Berna.
