Nu despre job, nu despre ce ai bifat…despre TINE.
Succesul în aparență susține creșterea ego-ului, iar oamenii care par a avea totul – bani, funcții, validare, de multe ori și-au construit imaginea nu din adevăr, ci din așteptarea celorlalți.
Am văzut oameni impecabili în carieră, care luptă să demonstreze, să fie cei mai buni…să merite totul. Cu toate acestea, dacă îi întrebi cine sunt, nu ce fac – se blochează.
O să vă dau un exemplu din una dintre cele mai grele sesiuni de coaching susținute de mine. La fel ca data trecută, vom folosi un nume fictiv pentru siguranța datelor clientei. Îi vom spune Carla.
Carla este o fată extraordinar de ambițioasă, impecabilă la locul de muncă. Puternică, foarte inteligentă și avea și calități de lider…pachetul complet. Subiectul câtorva sesiuni de coaching a fost: cum să arăt superiorilor mei că merit mai mult. Rațional, putea lupta cu o armată întreagă de oameni, avea strategie, finețe, gândire analitică. Emoțional, epuizată. Ea de fapt voia validare din partea celorlalți. De ce? Pentru că tot succesul ei a fost clădit prin ochii celorlalți „cum mi-aș dori să mă vadă ei”. Ea era într-o continuă luptă la imaginea ei, dar nu la ea.
Ada coach: Înțeleg realitatea ta de la locul de muncă și observ că este apăsătoare pentru tine. Ca să înțeleg în profunzime situația, mi-ar plăcea să cunosc mai mult omul din spatele cuvintelor. Cine e omul Carla?
După câteva secunde de tăcere apăsătoare a venit răspunsul ei.
Carla: Cum adică? Ce legătură are asta cu discuția noastră?
Ada coach: Îți înțeleg reacția defensivă, dar tot ce îmi doresc este să îți aduc mai multă claritate și să găsești un pic de liniște.
Carla: Tot nu înțeleg cum ar ajuta, dar încerc. Omul Carla este ambițios și mereu obține ceea ce își dorește. Niciodată nu mă dau bătută și mereu am luptat să ajung cea mai bună dintre toți.
Ada coach: Ceea ce este foarte bine, felicitări. Prin muncă proprie ai ajuns unde ești acum. Cum te face asta să te simți?
Carla: Bine, îți dai seama. Câteodată obosesc…e greu să fiu eu.
Ada coach: Carla acasă, în mediul familiar cum este? Ce îi place să facă?
Carla: De neoprit…muncesc non stop, îmi iau proiecte extra. Familia mă susține, văd cât sunt de ocupată. Nu aș putea fi deasupra tuturor dacă nu aș muncii atât de mult. Acasă tot eu le țin pe toate…eu sunt stâlpul. Dacă nu aș fi atât de ambițioasă, pică toată construcția. Nu am timp de victimizare…Cel mai mult îmi place să călătoresc. Călătoresc destul de des în timpul anului, dar și atunci cu laptop-ul după mine. E nevoie să fiu disponibilă mereu.
Ada coach: Înțeleg cât de importantă este munca pentru tine și cât de responsabilă ești. Înțeleg că nu agreezi victimizarea, nu ai timp de asta, dar totuși de emoții ai timp? Ce simți tu Carla?
Carla: Nu îmi plac emoțiile. Când ai emoții ești vulnerabil, când ești vulnerabil ești slab. Succesul nu se construiește dacă ești slab. Succesul e luptă, trebuie să fii mereu în gardă, altfel oamenii pot profita de vulnerabilitatea ta.
Ada coach: Cu siguranță experiențele vieții te-au făcut să vezi lucrurile așa. Însă, vezi tu, se spune că oamenii sunt cosntruiți și din emoții și oricât de raționali am fi, la un moment dat emoționalul vine și ne învăluie. Tocmai de aceea, ni se recomandă să fim atenți și la ce simțim, nu doar la ce facem. Părerea ta care este?
Carla: Nu văd la ce ajută emoțiile. Nu îmi plac oamenii emotivi, vulnerabili.
Ada coach: Înțeleg. Dar tu Carla, ai fost vreodată vulnerabilă?
Carla: Nu aș spune vulnerabilă…aș spune rănită…în copilărie. Eram fericită pentru o notă bună, dar mama mi-a zis: „ Prietena ta a luat 10, mai ai de muncă”. Aș spune că rana asta m-a ambiționat să fiu cea mai bună…pe mine m-a ajutat. Uite unde sunt acum.
Ada coach: Carla, ce ai simțit atunci, copil fiind?
Carla: M-am simțit neiubită. Dar eram copil, acum mă bucur că mama a făcut așa.
Ada coach: Permite-mi să îți spun niște informații. Rănile emoționale rămân impregnate pe suflet dacă nu sunt tratate ca să le putem înțelege și mai apoi vindecate. Tu, Carla, ce ți-ai fi dorit să auzi de la mama ta?
Carla: Nu îmi place profunzimea asta…am venit să discutăm despre muncă nu despre mine…e ultima întrebare la care îți răspund….mi-aș fi dorit ca mama să mă ia în brațe și să îmi zică bravo.
Ada coach: Îți mulțumesc că mi-ai oferit acest răspuns și îmi pare rău dacă acesta a necesitat un efort din partea ta. Spuneai că ai venit să vorbim despre muncă, nu despre tine. Munca este tot a ta, deci prin urmare discutăm tot despre tine. Cum se aliniază cele spuse de tine?
Carla: Da, tot despre mine…dar la muncă, nu eu. Provocarea majoră este la muncă. Cum fac să le demonstrez că merit mai mult?
Ada coach: Spuneai mai devreme că e obositor să fii tu și cu toate acestea ai încă dorința de a demonstra că meriți mai mult. Care e legătura dintre cele două?
Carla: Da, e obositor să fiu eu, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să lupt. Asta este viața, plină de provocări la care trebuie să găsim soluții. De asta am venit la tine, să îmi spui soluția.
Ada coach: Sesiunile sunt despre tine, nu despre mine. Nu eu îți dau soluția pentru că nu eu trăiesc viața ta. Totuși, spune-mi, cum te-aș putea ajuta eu?
Carla: Să îmi spui ce să fac mai mult ca să vadă superiorii mei cât muncesc. Vreau mărire de salariu și avansare. Am făcut tot ce mi-a stat în putință și nu știu ce altceva să mai fac.
Ada coach: Carla, dacă tu nu știi, cine ar știi?
Carla: Tot eu, nu? Dar cum să ajung să știu?
Ada coach: Carla, ce îți spui tu despre tine azi?
Carla: Bravo, dar tot nu e suficient…pentru că știu că dacă aș primi avansarea și mărirea salarială, tot nu m-aș bucura și aș privi mai departe către următorul prag pe care mi-l doresc.
Ada coach: Și atunci ce vrei de fapt?
Carla: Să mă vadă…să mă valideze, să mă aprecieze…
Ada coach: Același lucru pe care și-l dorea și copilul care a venit cu 9 acasă în loc de 10?
Carla: Da…Suficient pentru astăzi și data viitoare, nu mai vreau să intrăm în profunzime…nu îmi plac emoțiile. Vreau soluție.
Ada coach: În regulă, vom face totul în ritmul tău.
Ce credeți că s-a întâmplat la următoarea sesiune cu Carla? Am vorbit despre emoții, a vrut să le cunoască. De ce? Deși reacțiile ei au fost de cele mai multe ori defensive, informația a ajuns la ea, era nevoie doar să se așeze în gândurile ei, ca după să vrea să o internalizeze.
Așadar, drag cititor, poate nu e nevoie să muncești mai mult.
Poate ai nevoie să te vezi, nu doar să fii văzut.
Succesul autentic nu se construiește prin mai mult efort, ci altfel… dar tot cu tine începe.
Ada Răducanu 2025. Toate drepturile rezervate. Distribuirea articolelor prin link (ex. WhatsApp, Facebook) este permisă și încurajată, atâta timp cât direcționează către blogul original. Este strict interzisă reproducerea, copierea sau însușirea conținutului ca fiind propriu, fără acordul scris prealabil al autorului, conform Legii drepturilor de autor nr. 8/1996 și a Convenției de la Berna.
